Watercooling The Green Monster – Ghid si concurs

 
Fitting-urile se monteaza pe componente inainte de montarea in carcasa, asa ca am montat mai intai fitting-urile pe radiatoare. Am montat apoi ventilatorul alb (bleah) si radiatorul de 200mm – acesta a fost momentul in care am apreciat la adevarata lor valoare standardele si companiile care le urmeaza. Prin asta vreau sa spun ca radiatorul si ventilatorul au incaput efectiv milimetric in carcasa, ramanand ~2mm intre radiator si placa video.

A urmat montarea radiatorului de 240mm pe partea superioara. Pentru realizarea filmului am utilizat un ventilator negru de 120mm produs de BitFenix – al doilea ventilator nu incapea din cauza radiatorului de 200mm. Pentru versiunea finala a sistemului vom folosi un ventilator de 120mm normal si unul slim, ambele transparente si iluminate in verde.
 

Dupa ce am montat radiatoarele si ventilatoarele in carcasa, am pozitionat pompa fara sa o fixam inca. A urmat una dintre cele mai importante parti ale constructiei unui loop de watercooling si anume alegerea traseului si taierea furtunului in sectiuni care corespund traseului ales.

Pentru stadiul initial al proiectului am ales cel mai scurt traseu si anume pompa->radiator 200mm->placa video->procesor->radiator 240mm->rezervor. In functie de rezultatele testelor, acest traseu va ramane final sau il vom modifica trecand lichidul prin radiatorul de 240mm intre placa video si procesor. Nu am ales acest traseu de la bun inceput deoarece in momentul asamblarii ne lispea un fitting la 45 de grade necesar acestui tip de traseu.

 
Dupa ce am taiat furtunul in segmente potrivite ca dimensiuni (este bine ca acesta sa nu fie intins la maxim dar nici sa nu fie curbat necorespunzator) am conectat componentele din loop, cu exceptia pompei si a rezervorului. Am montat apoi cablurile sursei alimentand toate componentele din sistem. A urmat apoi un anevoios proces de wire-management la finalul caruia eram pregatiti pentru umplerea sistemului de racire cu apa.

In acest moment, am folosit doua artificii foarte utile – in primul rand, am utilizat una dintre benzile cu led-uri UV pentru a verifica sistemul de scurgeri. Lichidul fiind UV reactive orice scurgere ar fi fost observata imediat. In al doilea rand, am folosit o sursa externa de alimentare pentru a porni pompa. Niciodata sa nu porniti sistemul pana cand nu v-ati asigurat ca sistemul de racire este etans si nu pierde lichid pe nicaieri.

Cu ajutorul sursei externe am pornit pompa si am alimentat sistemul cu lichid prin rezervor. Am lasat ~1-2cm din rezervor liberi si nu am montat capacul acestuia inca. Sistemul de racire cu apa a functionat asa ~20 de minute, timp in care aerul care a ramas prins in instalatie a ajuns in rezervor.

In practica, poate dura intre cateva ore si cateva zile pana cand aerul iese complet din instalatie, de aceea este indicat sa lasati putin spatiu liber in rezervor. Pe masura ce aerul iese din instalatie, va fi nevoie sa mai completam o data sau de doua ori cu lichid pentru a pastra nivelul dorit in rezervor. Dupa ce tot aerul a iesit din instalatie, completam cu lichid pana la nivelul dorit (~1cm sub capacitatea maxima a rezervorului) si putem pune capacul rezervorului.

Dupa ce am incheiat acest proces, am conectat pompa la sursa sistemului, am inchis carcasa si am apasat butonul Power…