Critica rațiunii pure de Immanuel Kant (povestită). Introducere (2) – Ideea de filozofie transcendentală

În introducerea la CRP Kant nu pierde timpul cu lucruri „ușoare”, ci intră abrupt în subiectul cărții, introducând ideea de „filozofie transcendentală”.

La început acesta ne spune că intelectul uman prelucrează datele de la simțuri („senzațiile sensibile”, cum spune Kant) și produce „experiențe”. Acești termeni, „intelect” (mintea), „senzațiile sensibile” și „experiențe” trebuie reținuți și înțeleși, pentru că altfel pe măsură ce progresăm în lectura CRP va fi dificil de înțeles ce vrea să Kant să spună atunci când îi folosește.

Dar experiența ne spune ce există, nu ce ar trebui să existe cu necesitate (experiențe noi sunt posibile în viitor). Experiența nu ne oferă „cunoașteri universale”, pe care „rațiunea” vrea să le știe. Dar astfel de cunoașteri universale trebuie să fie independente de experiență și să fie certe. Acest tip de cunoaștere este numit de Kant „cunoaștere a priori”, adică ce nu au la bază ceva obținut prin experiență (simțuri).